Acasă Economic Bursă printre picături

Bursă printre picături

1035
0
DISTRIBUIȚI

Ieri dimineaţă, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Neamţ a mai bifat o acţiune din seria „noi vă ajutăm să vă găsiţi de lucru, voi faceţi cum credeţi“ – Bursa locurilor de muncă pentru absolvenţi. Pe o vreme nu tocmai propice plimbărilor în aer liber, Bursa s-a derulat… printre pică-turi. Şi la propriu, dar şi la figurat.

Start întârziat La Piatra-Neamţ, cel puţin, acţiunea a debutat nu sub cele mai favorabile auspicii.

Plouă, iar în faţa sălii de sport a Colegiului Naţional „Calistrat Hogaş„ sunt numai vreo 40-50 de tineri absolvenţi de toate cele. Plus câteva persoane ceva mai coapte. Discută şi fumează, în ciuda faptului că

portarul liceului le atrăsese atenţia că „în incintă nu se fumează“. Ora 9.15. Plouă mărunt, iar „bursierii“ încep să-şi piardă răbdarea. Nu sunt lăsaţi în sala care pare izbăvitoare de ploaie. Doar pare, se va vedea… Ora 9.20. Nervii se întind. „Ce facem doamnă? Ne mai ţineţi la uşă? De ce nu începeţi odată? Ne-aţi chemat de la ora 9.00“, răbufneşte unul dintre „bursieri“, aprobat de colegii de

suferinţă. „Mai aveţi un pic de răbdare! Încă mai aşteptăm reprezentanţi ai angajatorilor. N-au ajuns toţi. Este în interesul dumneavoastră să fie cât mai multe oferte“, a venit răspunsul uneia dintre reprezentantele AJOFM. „Păi, noi cum am putut ajunge?! Suntem navetişti. Ei nu pot veni de la firmă până aici? Este lipsă de respect“, nu s-a lăsat purtătorul adhoc de cuvânt.

Ca la muzeu

Ora 9.25. În sfârşit, primele „10-15 persoane, ca să aveţi timp să studiaţi în tihnă ofertele“ intră în sala de sport de la „Calistrat Hogaş„. Primesc câteva indicaţii scurte, plus câte un formular de completat „la ieşire“ – un soi de chestionar de satisfacţie. Şi apoi încep periplul prin faţa măsuţelor la care aşteptau trimişii angajatorilor, dispuse în careu pe toate laturile sălii. De fapt, periplu este mult spus. Mai degrabă un soi de marş forţat, cam aşa cum trec vizitatorii grăbiţi prin faţa exponatelor dintr-un muzeu. Cu teama că nu le va ajunge timpul alocat. Fix trei minute le-a luat primilor vizitatori să treacă prin faţa tuturor„standurilor“. Nu chiar tuturor, dar majorităţii. Apoi, s-au dus întins către ieşire. „Nu uitaţi să completaţi chestionarele“, li s-a atras atenţia. Unii s-au conformat. Le-a luat mai mult de trei minute să-l completeze. Alţii, au ieşit puşcă pe uşă. Cu tot cu chestionare, pe care le-au abandonat în curtea liceului ori le-au păstrat suvenir.

„N-am găsit nimic“

Pe feţele celor care ies din sală se citeşte fie uşurarea (au făcut act de prezenţă, aşa că indemnizaţiile de şomaj nu le sunt în pericol), fie dezamăgirea. „Chiar nu am găsit nimic. Eu am calificarea de electrician auto, dar n-am găsit nimic. În alt domeniu nu vreau să lucrez. Pierdere de timp“, ne-a spus un băiat îmbrăcat aproape la patru ace. „Mi-aş fi dorit să lucrez în alimentaţie publică, asta am făcut în ultimii ani. Nu am avut de unde alege“, s-a lamentat o doamnă la vrei 40 de ani îmbrăcată „casual’’.

Ora 10.00. Un dute-vino continuu, cu foarte puţine cv-uri scoase din ţiple şi înmânate potenţialilor angajatori. Pelerinajul continuă pe aceleaşi coordonate, pe trasee care nu se intersectează cu băltoacele formate pe parchetul sălii de sport. Pentru că, ici şi colo, prin tavan se strecoară apa de ploaie. Sala doar părea izbăvitoare de ploaie… (Liviu ILIE)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here