Acasă Cultura Fascinaţia HÂRTIEI (II) – „un om mic“

Fascinaţia HÂRTIEI (II) – „un om mic“

2490
1
DISTRIBUIȚI

Va fi totdeauna mic, fără importanţă, laş, codoş şi ascuns îndărătul netrebniciei. Mereu va avea justificări pentru laşitate şi răzbunare, pentru contraste care îi scot din minţi pe oamenii deştepţi şi corecţi.

De ce ar face asta un om, mă întreb?

A fost vreodată Bun?

A fost vreodată Mare?

Omenia se vede în om în situaţii limită, iar un bărbat care nu rezistă cu demnitate într-un astfel de context în care poate fi declarat invins de propria vanitate, de prea multă putere, smintită putere, de lipsa de măsură, este vrednic de milă. Şi chiar mi-a fost milă de el. Găteam pentru deţinuţi şi figura pe lista specială a diabeticilor, cu o cantitate sporită de nutrienţi şi calorii, dar fără condimente, fără gustul bun şi saţios al mâncărurilor noastre.

Un om mic scrie sute de pagini de declaraţii şi mila se distribuie egal pentru turnător, delator, pârâtor, cârcotaş, sicofantic, ciripitor, … (sinonime ale limbii române) şi pentru cei din sistem, care sunt nevoiţi să interogheze şi să consemneze totul, cu neclarităţile memoriei imprecise, cu neclarităţile unor intenţii frauduloase, cu himericele spaime ale unui om aflat în detenţie.

Îl vedeam, îmbrăcat în pantaloni de doc gri-verzui, singur, încătuşat, slăbit, cu o curea de piele maron, era condus de la maşina blindată a PNT la camera de interogare, unde scria şi scria… în faţa acelor anchetatori înalţi, curioşi şi răbdători, dornici să profite de ocazia unor declaraţii consistente pentru viitoare dosare de anvergură publică. Cui profită laşitatea?

După prima reacţie de milă, în minte mi-a încolţit dispreţul. De ce să dai în oamenii care ţi-au fost alături, dacă înainte de asta aveai ţara întreagă la picioare, dacă v-aţi strâns mâinile şi ai împărtăşit bucuria influenţei şi înălţimilor prosteşti, dacă nimeni nu părea mai bun ca tine?

Ce poţi pierde în viaţă mai dramatic decât Viaţa?

Dar conştiinţa, asumarea, răspunderea lucidă?

Cu ce suflet poţi spera să te ridici la Cer? Cu unul pătat, însingurat, murdar?

Oamenii aparent mari sunt, în situaţii limită de viaţă, mici.

Dar mereu calitatea stă în om, iar unul mic este mic, indiferent de câte onoruri şi demnităţi va fi avut vreodată. Acest fel de „personaj“ va scrie metri cubi de HÂRTIE pentru a-şi justifica vina.

Epistula non erubescit (Cicero).

… edit erat…

Anica LUNCANU

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here