Acasă Eveniment Mecanismul ţepelor bancare

Mecanismul ţepelor bancare

1994
2
DISTRIBUIȚI

Anii trecuţi, când condiţiile de creditare la bănci erau mult mai permisive, zeci de persoane au făcut împrumuturi pe care, ulterior, nu le-au mai restituit. Pe lângă cei de bună-credinţă, care au ajuns în imposibilitate de plată din cauza sărăciei, au fost şi câţiva care au profitat de neatenţia funcţionarilor bancari şi de naivitatea altora, reuşind să facă împrumuturi de sute de mii de lei, în baza unor adeverinţe de salariu false, ori cu buletinele altor persoane. De obicei, cei care se ocupă cu aşa ceva ştiu foarte bine că încalcă legea, de aceea acţionează organizat, la mai multe bănci, făcând cât mai multe credite până să fie prinşi. Ulterior, depistaţi de anchetatori, judecaţi şi condamnaţi pentru înşelăciune, ţeparii fac câteva luni de puşcărie dar rămân cu banii, pentru că nu au bunuri pe numele lor şi nu pot fi executaţi silit. Cum acţionează un astfel de grup infracţional şi ce a favorizat comiterea de înşelăciuni bancare în serie au dezvăluit judecătorii târgnemţeni, în motivarea unei sentinţe. Decizia penală i-a vizat pe membrii familiei Mangalagiu (Costel – trei ani şi şase luni cu executare, Carmen Elena – patru luni cu suspendare şi Mihaela – şase luni în acelaşi regim) plus Valentina Codruţa Machidon – patru luni fără privare de libertate şi fosta consilieră bancară Cristina Maryjan Zavate – doi ani cu suspendare.

Neglijenţa, rutina şi aglomeraţia

Înşelăciunile bancare care au intrat în atenţia instanţei de lângă Ozana au fost favorizate de mai mulţi factori, printre care neatenţia funcţionarilor ghişeului de credite, oboseala, numărul mare al solicită rilor şi spaţiul mic în care se desfăşura activitatea; toate dublate de nerespectarea protocoalelor în astfel de cazuri. Dezvăluirile au fost făcute de Cristina Zavate, care a lucrat mai mulţi ani pe funcţia de consilier clientelă persoane fizice la agenţia BRD Târgu-Neamţ. În depoziţia făcută sub jurământ, femeia a arătat următoarele: „Începând cu 2006 au apărut în oferta băncii credite pe zece ani şi numărul acestor dosare a fost foarte mare. Nu l-a ajutat pe Mangalagiu Costel şi nici pe rudele lui să ia credite. Cu privire la semnarea acestor contracte, atunci avea un birou mic, contractele se semnau la ea în birou şi pe sala băncii unde se aflau o masă şi nişte scaune. Documentaţia pentru fiecare dosar era mult simplificată faţă de acum şi normele erau foarte permisive. Conform fişei postului, datoria sa era de a întocmi dosarul şi a introduce datele în sistemul informatic. Dosarul pleca la sucursala Piatra-Neamţ unde era analizat şi aprobat. Odată aprobate, lista contractele care erau semnate de clienţi. Se putea întâmpla ca persoana care semna pe sală să nu fie aceeaşi care să fie titularul contractului, motivat de faptul că volumul de muncă era mare şi din birou nu vedea toată sala. După ce lista contractele, nu verifica buletinele întotdeauna. Numai iniţial, când se făcea cererea de împrumut, verifica buletinele. Dacă dădea contractele în sală, era posibil ca vreo persoană să plece cu ele. După ce se semnau contactele, pleca la director pentru semnarea acestora apoi persoana putea merge la casierie să ridice banii. Clientul se prezenta cu contractul şi buletinul la casierie unde ridica suma de bani din contract“.

Angajări fictive

Potrivit judecătorilor târgnemţeni, „baza“ înşelăciunilor cu credite bancare a constituit-o (lucru valabil şi în prezent) seria adeverinţelor contrafăcute, care atestau că solicitanţii erau angajaţi la diverse firme, astfel că ar fi fost eligibili la acordarea de împrumuturi. Pe asta s-a bazat mai ales Costel Mangalagiu, care a reuşit să păcălească astfel mai multe instituţ ii bancare, după cum urmează: BRD – cu 20.233 de lei, credit contractat în vederea cumpărării unui autoturism marca Dacia Logan (care apoi a fost vândut); 13.000 de lei tot la BRD, dar pe numele altei persoane, angajată ca agent de vânzări; 18.000 de lei pe numele unui bărbat „angajat“ merceolog; 12.700 de lei de la BCR pe numele unui „manipulator“; 32.300 de lei de la Banc Post pe numele altui „agent de vânzări“, 17.200 de lei de la BRD pe numele unei femei angajată fictiv; 15.000 de lei în numele altui „merceolog“; alţi 15.000 de lei de la aceeaşi bancă prin aceeaşi strategie şi 32.500 de lei tot de la BRD. Judecătorii au arătat că ţeparii au beneficiat de „complicitatea“ funcţionarei bancare (Zavate) căreia nu i s-a părut suspect nici numărul mare de credite acordate, nici adeverinţele salariale emise de aceeaşi firmă şi nici prezenţa, aproape constantă, a membrilor familiei Mangaladiu în zonă, acordând „consiliere“ diverşilor clienţi. De asemenea, instanţa a mai reţinut că, în unele cazuri, Mangalagiu făcea rost de buletinele unor oameni, întocmea adeverinţe false pe numele acestora, după care depunea dosare de creditare şi ulterior încasa banii. Când nu mai erau plătite ratele, băncile trimiteau somaţii la clienţi, iar aceştia rămâneau uimiţi, pentru că ei nu ştiau de creditele făcute. De altfel, aşa s-a şi descoperit şmecheria şi au intrat anchetatorii pe fir, când unii „clienţi“ au făcut plângere la Poliţie.

Cum se făceau racolările?

La procesul care i-a vizat pe membrii familiei Mangalagiu au fost audiaţi şi mai mulţi martori, care au povestit cum au ajuns să fie racolaţi şi să apară titulari de credite bancare, din care n-au văzut niciun leu. Astfel, un bărbat a spus că a lucrat la locuinţa lui Mangalagiu pe care l-a ajutat în gospodărie, iar patronul i-a cerut cartea de identitate spunându-i că vrea să îl angajeze. „După aproximativ o lună i-a restituit cartea de identitate şi cu această ocazie l-a întrebat dacă l-a angajat. Acesta i-a răspuns că nu l-a angajat şi în aceste condiţii a refuzat să mai lucreze la acesta. În legătură cu creditul contractat pe numele lui acesta a arătat că nu cunoaşte nimic despre acest credit şi că nu a semnat niciun document. După aproximativ o lună a primit de la BRD o somaţie de plată. S-a dus la inculpat, singurul care putea să fi luat creditul, iar acesta i-a spus să nu se teamă şi i-a cerut să-i dea lui actele primite de la bancă“, este precizat în sentinţa Judecătoriei Târgu-Neamţ. Un alt martor a povestit că a lucrat la tatăl inculpatului timp de cinci ani şi nu ştie cum a ajuns buletinul său la Mangalagiu, însă el nu a făcut niciun credit bancar. Când a aflat că este dator la bancă, „s-a deplasat la locuinţa lui Mangalagiu unde discutând cu acesta, a recunoscut că el a contractat creditul pe numele său şi i-a spus să stea liniştit că va plăti el“. Un alt martor a lucrat ca manipulant şi a fost folosit fără ştirea lui la o creditare, altul ca şofer, iar unii au fost păcăliţi să-şi dea buletinele pe motiv că vor primi telefoane mobile la ofertă. La finalul procesului, odată cu condamnarea ţeparilor, judecătorii au dispus „ştergerea din evidenţele Biroului de Credit şi a Centralei Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naţionale a României“ a celor pe numele cărora fuseseră luate împrumuturi financiare prin falsificarea de acte. (Mihai SAVA)

2 COMENTARII

  1. Ce nu se mentioneaza in articol, sunt urmatoarele aspecte:

    1. Angajatii din sistemul bancar romanesc (cei din front office, adica cei pe care-i vedem pe la ghiseee) sunt extrem, extrem de prost pregatiti. Majoritatea lor (9 din 10) nici macar nu au terminat Finate-Banci (au la activ doar un liceu economic) si au fost angajati pe pile.

    Mai nou bancile de la noi angajeaza pe baza de PCR, Miss-uri in locul persoanelor calificate. Daca aveti curiozitatea sa intrati in sediul unei institutii bancare de la noi o sa vedeti: Botox, Silicon, Tate false, Buze false, Unghii false, Gene false, Par fals aka extensii si telefoane mobile cu pret de catalog de 800+ euro lasate ostentativ pe birou pentru a vedea cand cineva da like la selfie-ul facut in urma cu 3 minute.

    Ca si experienta personala la casieria unei banci comerciale de la noi: Fatuca de la ghiseu in momentul in care avea ceva de tastat folosea 1 singur deget, de la 1 singura mana cautand parca literele pe tastatura.

    Imaginati-va o persoana care invata sa utilizeze PC-ul… cam asa tasta fatuca aia, cu toate ca erau foarte multe persoane care asteptatau iar in randul acestora se instalase o usoara si vizibila stare de iritare.

    2. La fiecare dosar de creditare aprobat, angajatul bancii respective primeste un bonus, prin urmare acea persoana care verifica dosarul si aproba creditul are un interes mai mult sau mai putin ascuns.

    3. Creditele de nevoi personale cu valoare mica sunt aprobate local fara a fi nevoie o verificare suplimentara a dosarului de creditare de catre centrala acelei banci.

    4. Au fost cazuri (facute publice in mass-media si dovedite in instanta) in care angajatii bancilor au fost mana-in-mana cu tepari si au aprobat credite pe baza unor documente falsificate.

    Si elementele mai sus mentionate constituie ingredientele unei tepe in materie de credite bancare.

    Fara a lua partea lupului, dar, cred ca in cazul acesta se aplica zicala conform careia: Te-a prostit 1 data sa-i fie rusine, te-a prostit si a 2-a oara sa-ti fie rusine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here