Yin Yuguo, adolescentul chinez de 16 ani, găsit decedat în ziua de 26 ianuarie, în triajul Gării Roman, a murit accidental. Pornit singur, cu un tren personal, să vadă Cetatea Neamţului, băiatul a încurcat gările, a crezut că a ajuns în Paşcani, când abia trecuse de Roman, s-a speriat şi a sărit din vagon. Personalul era în mişcare, iar în săritură el s-a lovit cu capul de o bornă kilometrică. A murit pe loc. Trenul şi-a văzut de drum, iar trupul băiatului a rămas aproape o oră în zăpadă, până când l-a văzut un ceferist care trecea prin zonă. Aşa cum am mai relatat, au fost anunţaţi poliţiştii, dar şi procurorul criminalist, pentru că victima avea o rană la cap, după care, din cercetări, s-a restabilit filmul tragediei.
Dincolo de informaţiile seci care şi-au găsit locul între coperţile unui dosar penal, care în cele din urmă va fi clasat, pentru că nu a fost săvârşită nicio infracţiune, se află însă o altă poveste. Povestea unui cetăţean chinez îndrăgostit de România, după cum povesteşte Ioan Dănilă, profesor la Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău (unde studia tânărul): „Era fascinat de Eminescu! A ajuns la noi, la universitate, în toamna lui 2018, ca student la clasa pregătitoare. Avem un astfel de program pentru viitorii studenţi străini. El absolvise liceul în ţara lui şi plănuia să stea patru ani în Bacău, timp în care să înveţe limba şi să termine Facultatea de Litere. A colaborat cu Institutul Cultural Român din Beijing, iar dragostea lui pentru România a început după ce l-a citit pe Eminescu în chineză. Era singurul copil al unei familii de intelectuali: mama sa e profesoară universitară de limba şi literatura chineză, iar tatăl e profesor de cultură şi civilizaţie indiană. Visul lui Yuguo era să înveţe limba română şi să traducă literatură românească în limba chineză. Pe 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, a mers, fără să-l fi trimis cineva, să recite din Eminescu, în chineză, la o manifestare culturală de la Galeria Alfa, din Bacău. Era un aventurier, lua trenul să viziteze case memoriale de scriitori, muzee, încerca să înţeleagă ţara în care ajunsese. Era o excepţie, am avut mulţi studenţi străini, dar niciunul atât de pasionat de cultura românească“.
S-a dus la Alba Iulia de Ziua Unirii
Tânărul chinez care a murit stupid, în gara Roman, era atât de fascinat de ţara noastră încât, pe 1 decembrie, de Ziua Unirii, s-a dus de unul singur, cu trenul, la Alba Iulia, pentru a participa la manifestările de acolo. Ulterior, el a povestit pentru cititorii unei reviste cum s-a simţit atunci.
Redăm, în cele ce urmează, un fragment din ultimele gânduri ale tânărului: „Privind înapoi la călătoria mea în Ardeal, în urmă cu mai mult de o lună, mă simt încă foarte entuziasmat. Evenimentele uimitoare, atmosfera înflăcărată şi oamenii minunaţi nu m-au lăsat indiferent. Amintirile mă vor însoţi o perioadă foarte lungă. Am ajuns cu trenul la Alba Iulia în dimineaţa lui 30 noiembrie 2018. Era încă rece. De aceea, mi-am cumpărat o cafea la magazin, în incinta gării, şi o carte intitulată «România în 100 de ani». Până în prezent nu pot să o citesc, deoarece textul este în limba română, dar voi fi capabil în viitor, când voi face progrese în studiul meu.
În gară am văzut doi oameni bătrâni şi am încercat o discuţie cu ei. Din păcate, nu ne-am putut înţelege reciproc foarte bine, pentru că vorbeau doar în limba română, dar cel puţin am ajuns să aflu că şi ei au venit cu trenul din Moldova. Unul dintre ei venea de la Botoşani, iar celălalt, de la Vaslui. Am luat numele lor şi modul de conectare şi intenţionez să le trimit un mesaj în ziua de Anul Nou. Îmi imaginez că în timpul şederii mele în România îi voi putea vizita într-o zi, ca prieten. Dar ei nu sunt singurii prieteni pe care i-am făcut la Alba Iulia. Am ajuns, de asemenea, să cunosc oameni din diferite locuri: Timişoara, Constanţa, precum şi o familie locală. Sunt fericit să cred că va fi posibil pentru mine să-i întâlnesc din nou în viitor. Sunt dispus să-mi petrec ceva timp la malul mării, la vară, şi să merg la Timişoara în data de 16 decembrie 2019. Vor fi 30 de ani de la Revoluţia din România, care a izbucnit acolo; o dată semnificativă. După o scurtă conversaţie, cei doi bătrâni s-au oferit să mă ducă la hotel. Am apreciat oferta lor şi am pornit de la gară cu ei. Pe drum m-au întrebat dacă mi-a plăcut România şi am răspuns cu sinceritate că da. Vântul a răspândit steagul omului şi atunci mi-am dat seama că era steagul revoluţionar, cu o gaură în mijloc. Înainte de a merge la hotelul meu, m-am dus în oraşul de jos şi mi-am cumpărat un steag. În magazin, vânzătorul a spus că steagul costă 15 lei, dar când i-am dat o bancnotă de 100 de lei, mi-a întors 90 şi mi-a spus «Mulţumesc». I-am mulţumit şi eu şi am fost foarte fericit.
Când m-am întors la hotel, am întâlnit un om de la Constanţa, care locuia într-o cameră de şase paturi. Am ieşit împreună cu el şi ne-am întâlnit cu prietenii săi, care erau foarte generoşi: m-au tratat cu sarmale la cină şi cu vin fierbinte. Toţi erau ca şi prietenii mei şi am petrecut toată seara împreună“.
Parada
Chinezul continuă să remomereze acele clipe: „Când m-am întors la hotel, un grup de tineri vorbea tare. M-am alăturat şi a fost momentul în care l-am cunoscut pe tânărul meu prieten de la Timişoara. În conversaţia cu ei am întrebat dacă aş putea merge cu ei dimineaţă, la parada Marii Uniri, şi au spus că da. M-am simţit foarte bucuros pentru asta şi m-am culcat la ora 2 dimineaţa, deşi trebuia să ne ridicăm din pat la şase şi jumătate. Desigur, nu a fost suficient timp pentru somn, dar când m-am trezit în dimineaţa zilei celei mari, 1 Decembrie, n-am simţit oboseala: eram foarte entuziasmat.
La scurt timp am pornit spre gară, unde erau deja mulţi oameni. Am aşteptat acolo înainte ca grosul paradei să înceapă, iar oamenii se întorceau să-mi facă fotografii cu steagul meu. Am avut şi primele mele interviuri în acea zi: mai multe grupuri de reporteri mass-media m-au intervievat mergând pe drum. Am vorbit atât în limba română, cât şi în limba engleză pentru ei. Imaginea poporului entuziasmat a fost uimitoare, în ciuda vremii de congelator. Toată lumea era încântată. Parada a avut un drum lung şi i-au trebuit câteva ore pentru a ajunge în centrul oraşului. L-am văzut pe preşedintele Iohannis acolo, înainte de începerea paradei militare. La început, fanfara militară a interpretat faimoasa melodie «Treceţi, batalioane române, Carpaţii!», pe care deja o cunoşteam şi am auzit-o de mai multe ori în timpul paradei de dimineaţă. Am avut un loc bun de a urmări parada forţelor aeriene: a fost într-adevăr o experienţă foarte şocantă şi de neuitat de a avea elicoptere şi avioane trecând pe deasupra capului, în special MiG-21, cu un sunet special, foarte rapid. Am părăsit hotelul la ora 18.30, în timp ce trenul meu era programat să părăsească Alba Iulia la ora 22.38. Prin urmare, înainte de a merge la gară, am trecut prin faţa Universităţii şi m-am bucurat de un festival minunat de muzică populară românească şi apoi de focuri de artificii fascinante. M-am simţit într-adevăr mulţumit de tot timpul petrecut la Alba Iulia“. (Mihai SAVA)
