Acasă Administratie SCRISOARE DESCHISĂ domnului primar al municipiului Piatra-Neamţ, dl. Dragoş Chitic

SCRISOARE DESCHISĂ domnului primar al municipiului Piatra-Neamţ, dl. Dragoş Chitic

2536
6
DISTRIBUIȚI

1. Intrigă

În urmă cu două săptămâni, s-a încheiat a 11-a ediţie a festivalului Filmul de Piatra.

Festivalurile de film au un aport esenţial în dezvoltarea culturală locală şi fac oraşele în care se desfăşoară mai vizibile şi mai atractive pentru turişti şi cinefili din ţară şi nu numai.

Evenimente din aceeaşi categorie, desfăşurate în alte oraşe din ţară, reprezintă priorităţi pentru primăriile oraşelor respective. Am să dau doar două exemple: Primăria Cluj-Napoca a finanţat, în 2018, festivalul TIFF (cel mai mare festival de film din ţară) cu 1.400.000 de lei. Primăria Timişoara a finanţat festivalul Timishort (asemănător ca anvergură şi vechime cu Filmul de Piatra) cu 234.000 de lei.

La Piatra-Neamţ, lucrurile stau cu totul altfel: Primăria nu doar că nu a finanţat festivalul Filmul de Piatra dar, deşi a aprobat oficial un parteneriat şi un „sprijin“ pentru festival, a încasat de la organizatori suma de 5.600 de lei!

Voi detalia, mai jos, felul absurd prin care Primăria Piatra-Neamţ a ales să „sprijine“ un eveniment cultural de tradiţie, organizat de voluntari.

  1. Introducere

Aş putea să încep cu o trecere în revistă a realizărilor festivalului în cele 11 ediţii trecute, dar cred că măcar o parte dintre beneficiile pe care acest eveniment le aduce oraşului nostru sunt evidente.

Am să fac, totuşi, câteva menţiuni despre participanţii la festival: anual, Filmul de Piatra primeşte în jur de 200 de înscrieri, filme de scurt-metraj de la autori, case de producţie şi şcoli de film din România şi Republica Moldova. Anul acesta, am avut 180 de titluri înscrise, aproape 30 de ore de film. Selecţia finală a conţinut cele mai bune 55 de filme, dintre care 33 în competiţie. Toţi autorii filmelor selecţionate sunt invitaţi la festival, iar prezenţa lor la Piatra-Neamţ este extrem de importantă, relevând rolul şi impactul pe care Filmul de Piatra îl are în comunitatea de cineaşti.

Interesul nostru, ca organizatori (şi al Primăriei unui oraş cu pretenţii de destinaţie turistică şi culturală) este ca oaspeţii festivalului să trăiască la Piatra-Neamţ o experienţă memorabilă. Invitaţi mai sunt, pe lângă autorii filmelor (majoritatea tineri, la începutul unor cariere promiţătoare), membrii juriului (profesionişti cu cariere impresionante în cinematografie şi nu numai), jurnalişti specia-lizaţi în evenimente culturale şi, nu în ultimul rând, voluntari veniţi din diverse oraşe din ţară pentru a da o mână de ajutor la organizarea festivalului.

Toţi aceşti oaspeţi se bucură, în cercurile lor, de apreciere şi vizibilitate. Ei pot duce renumele festivalului şi al oraşului Piatra-Neamţ pe culmi imposibil de atins prin alte mijloace (precum publicitatea plătită). Tot ei, se pot plânge de ospitalitatea găsită la Piatra-Neamţ, ştirbind într-o clipă faima construită în 11 ediţii de Filmul de Piatra.

Prin urmare, noi ne dăm peste cap să organizăm evenimente cât mai plăcute şi mai utile (workshop-uri şi masterclass-uri, discuţii cu fiecare autor după proiecţiile de film, plimbări în Piatra-Neamţ şi împrejurimi, picnicuri şi mâncare la ceaun, petreceri etc.). Majoritatea lucrurilor pe care le includem în experienţa de festival sunt organizate cu ajutorul partenerilor locali ai festivalului (firme private, locaţii şi instituţii) şi cu implicarea resursei celei mai importante din festival: cea a voluntariatului.

  1. Partenerul pentru care cuvintele „parteneriat“ şi „sprijin“ au alte definiţii

În urmă cu mai mulţi ani, am decis să nu mai apelăm la finanţări de la autorităţile locale. Decizia a venit în urma întârzierilor de până la un an la plata sumelor aprobate; în urma unor „compromisuri“ pe care eram obligaţi să le facem atunci când accesam finanţări publice; în urma constatării că sumele sunt derizorii în comparaţie cu alte festivaluri/oraşe. Ne-am ambiţionat să continuăm festivalul, în lipsa principalului motor de finanţare pe care toate festiva-lurile de film din ţară se bazează. Am hotărât să ne concentrăm pe voluntariat şi educaţie, suplinind lipsurile financiare cu parteneriate inedite şi voluntariat. Am ajuns cu bine la a 11-a ediţie, pentru care  s-au înscris aproape 200 de voluntari, şi pe afişul căreia apar 40 de parteneri.

Pentru că, totuşi, ar fi absurd să organizăm un eveniment major în Piatra-Neamţ, fără aprobarea Primăriei, am făcut în fiecare an o cerere de parteneriat care, în mare, a presupus doar aprobarea desfăşurării festivalului, anunţarea Poliţiei Locale şi racordarea la reţeaua electrică pentru evenimentele desfăşurate în aer liber.

În 2018, păstrând ideea de a cere din partea Primăriei Piatra-Neamţ doar sprijin logistic (nu şi financiar), şi având în vedere că Primăria administrează direct, pentru prima dată, unităţile de cazare din ştrand, am solicitat şi punerea la dispoziţie a locurilor de cazare, pentru invitaţii festivalului.

Menţionez că locurile de cazare din ştrand sunt departe de fi ideale (sau măcar acceptabile) pentru a caza invitaţii unui festival de film: baie şi duşuri comune pentru 29 dintre căsuţe, pereţi din scândură prin care trece vântul şi ploaia, miros de lemn putred, defecte la instalaţiile sanitare etc. Invitaţii primesc gratuit cazarea pe toată durata festivalului, aşa că, în lipsa unei finanţări consistente care să ne permită cazarea la un hotel, am ales (cu scuzele de rigoare pentru invitaţi) căsuţele din ştrand, pe care am fost convinşi că le vom obţine gratuit de la Primărie, „partenerul“ festivalului.

Am cerut, în mod oficial, „punerea la dispoziţia invitaţilor a locurilor de cazare din incinta ştrandului“, iar pe 6 iunie 2018, am primit răspunsul scris nr. 13794: „Vor fi puse la dispoziţie locurile de cazare“. Hârtia este semnată de domnul Primar, Dragoş Chitic.

După logica noastră, dacă Primăria administrează locuri de cazare, noi le soli-cităm printr-o hârtie oficială şi primim un răspuns oficial, treaba e rezolvată. Mai mult, domnul Primar Dragoş Chitic mi-a confirmat personal că va sprijini festivalul cu locurile de cazare.

Aşa că ne-am văzut, mai departe, de organizare, inclusiv de convins autorii filmelor şi ceilalţi invitaţi să vină la festival, în ciuda condiţiilor proaste de cazare.

Aici apare, în mod neaşteptat, prima dintre probleme, pe care eu o consider pur şi simplu halucinantă, dar îmi asum minima posibilitate ca neînţelegerea să fie de partea mea (şi apelez la logica şi bunul-simţ al cititorilor, pentru a decide).

  1. Prima problemă: „punem la dispoziţie“, dar cu banul jos

Recapitulez: avem un eveniment cultu-ral de anvergură, „sprijinit“ oficial de Primăria Piatra-Neamţ prin „punerea la dispoziţie a locurilor de cazare“, domnul Primar confirmă personal sprijinul, paginile de Facebook ale Primăriei şi Primarului par să promoveze mai mult „sprijinul“ decât festivalul în sine, festivalul include Primăria în rândul partenerilor, se semnează un contract de parteneriat.

Ei bine, în seara dinaintea primei zile de festival, aflăm cu stupoare că tot ce am ştiut despre înţelesul unor cuvinte precum „partener“, „sprijin“ şi „punere la dispoziţie“ este eronat; că logica noastră, hârtia oficială şi vorbele Primarului nu au nicio valoare.

Vestea vine ca un trăsnet, ca un citat dintr-o piesă de teatru absurd, sau un film suprarealist:

Pentru că nicăieri în hârtia oficială nu scrie cuvântul „gratuit“, trebuie să achităm integral costurile cazării „puse la dispoziţie“ de Primărie.

Cu alte cuvinte, dacă noi solicităm „sprijin pentru organizare“ constând în „punerea la dispoziţie a locurilor de cazare“ pe care Primăria le administrează, iar Primarul aprobă şi semnează „punerea la dispoziţie“, rezultă că noi dorim să achităm integral costurile cazării, iar Primăria ne „sprijină“ dându-ne voie să achităm integral costurile cazării?

Deci, cererea noastră e echivalentă cu un fel de rezervare telefonică la recepţie?

Logica Primăriei e că noi, de fapt, nici nu am cerut gratuitate, nici măcar un discount, ci pur şi simplu am cerut voie să cazăm invitaţii într-o unitate publică de cazare, unde oricine poate face o rezervare, se poate caza şi poate achita?

Atunci când Primarul a confirmat, personal, că „sprijină festivalul“, vorbea tot despre echivalentul unui telefon la recepţie?

Desigur, nu există nicăieri cuvântul „gratuit“ – culmea, nici în cerere, nici în răspuns.

De aceea, îmi asum că greşeala poate fi a mea, caz în care mă declar învins de logică şi îmi cer scuze că am interpretat greşit atât cuvintele Primarului, cât şi răspunsul scris. Înseamnă că port întreaga vină a acestei neînţelegeri, astfel încât îmi cer scuze pentru această primă parte a scrisorii. Rămâne, oricum, a doua pro-blemă.

  1. A doua problemă: „Vă scot afară dacă nu plătiţi în avans!“

Dacă prima problemă poate fi una de comunicare şi înţelegere între noi, organizatorii festivalului şi administratorii oraşului, pentru a doua problemă nu prea mai există scuze, şi poate e mult mai gravă decât o interpretare originală a cuvintelor şi a logicii.

Plecăm de la premisa (absurdă) că noi am înţeles greşit gratuitatea „punerii la dispoziţie“. Această „neînţelegere“ a devenit aparentă în seara de miercuri, 11 iulie, cu o seară înainte de prima zi de festival. În acel moment aveam ocupată o singură căsuţă în ştrand, pentru voluntari din echipa tehnică. Cineva dintre administratorii ştrandului a întrebat de ce nu am plătit acea căsuţă ocupată. A urmat o ploaie de telefoane date de către personalul Primăriei către membrii echipei, inclusiv către voluntarii deja cazaţi, care au fost ameninţaţi că vor fi scoşi afară dacă nu plătesc.

Am apelat la „înţelegerea“ angajaţilor Primăriei, cărora le-am explicat, în mai multe convorbiri telefonice succesive, că şi în situaţia în care nu avem gratuitate, cazarea se facturează la sfârşit şi se plăteşte prin bancă. Rugămintea noastră a fost să nu ne mai hărţuiască voluntarii şi invitaţii, să oprească ameninţările şi ultimatumurile, să nu ne mai trateze ca pe nişte infractori, urmând să lămurim problema gratuităţii în dimineaţa următoare.

Domnului, care părea a fi sursa ameninţărilor, i-am reamintit că Primăria, al cărei angajat este, e partener al festiva-lului, că suntem la a 11-a ediţie şi că abordarea lui este fundamental greşită, nu doar faţă de noi, ci în general, ca administrator al unei unităţi de cazare; că indiferent dacă ne consi-deră clienţi (ca pe oricare altul) sau parteneri (pentru că avem un contract de parteneriat cu instituţia al cărei angajat este), indiferent dacă avem sau nu gratuitate, comportamentul dânsului este inaccep-tabil.

Care a fost urmarea? În aceeaşi seară soseau la festival voluntari de la Bucureşti, iar angajaţii de la recepţie au refuzat să ne mai dea vreo cheie, fără plata în avans.

A doua zi dimineaţă, în prima zi de festival, am venit personal la Primărie pentru a rezolva misterul „punerii la dispoziţie“. M-am întâlnit cu angajatul instituţiei „partenere“ care ne trata ca pe nişte infractori şi care îşi obliga angajaţii să ne hărţuiască cu ameninţări şi ultimatumuri, care ne-a lăsat cu o seară înainte voluntarii veniţi din Bucureşti pe drumuri.

Aşteptând să intrăm împreună la Primar, i-am mai explicat, o dată, domnului în cauză că nu e normal comportamentul său; că la un eveniment de asemenea anvergură se plăteşte o factură, la finalul evenimentului; că mi-a speriat voluntarii etc.

Nu am adus în discuţie gratuitatea, aşteptând ca ea sa fie lămurită de întâlnirea cu domnul Primar, şi părându-mi-se mult mai grav felul în care am fost trataţi decât dacă avem gratuitate sau nu. Domnul respectiv a considerat că timpul său e prea preţios şi a plecat în mijlocul discuţiei, renunţând la discuţia cu domnul Primar.

Eu am mai rămas aşteptând, o vreme, dar mi se părea totul atât de halucinant, absurd şi umilitor, încât am plecat şi eu, sperând că domnul Primar va fi informat despre situaţie şi mă va contacta pentru lămuriri.

Curând după plecarea mea, pe paginile de Facebook ale Primarului şi Primăriei au apărut postări despre cât de apreciat sunt eu şi cum sprijină Primăria Piatra-Neamţ festivalul. M-am abţinut cu greu de la un comentariu.

  1. Deznodământ

Ce a urmat? În jurul prânzului a început din nou să plouă cu telefoane de tipul „Nu vă mai dăm chei dacă nu veniţi cu banii, ACUM!“. Primii invitaţi începeau să sosească, aşa că am promis personal (şi am garantat cu cartea mea de identitate) că vom achita factura la sfârşit, cu rugămintea finală de a nu ne mai hărţui şi de a nu ne face de râs în faţa invitaţilor sau voluntarilor care soseau din toată ţara şi din Republica Moldova.

Ce-i drept, telefoanele s-au oprit, nu am mai auzit nimic nici de la domnul Primar, nici de la subalternii lui, până după festival, când am primit din partea Municipiului Piatra-Neamţ o factură în valoare de 5.600 de lei, pe care am achitat-o chiar a doua zi.

În concluzie, pentru… onoarea, aprobată prin hârtie oficială, de a caza invitaţii unui festival de film în condiţii demne de alte secole, am achitat Municipiului Piatra-Neamţ suma de 5.600 de lei. Fără vreun discount, fără vreo explicaţie legată de neînţelegeri şi fără vreo scuză pentru comportamentul angajaţilor faţă de organizatori şi voluntari.

Mulţumesc, pe această cale, Primăriei Piatra-Neamţ pentru mult-trâmbiţatul „sprijin“ şi „parteneriat“.

Andrei Dăscălescu

regizor, director festival

6 COMENTARII

  1. Cine e domnu’ din imagine?…vb lui Raducioiu “cum e se dicere la voi aici la Romania”…andrei dascalescu (!)…plange dupa finantarile din vremea cand primar la voi
    era “Pinalti” si el era proaspat fost salariat la Euromedia TV – 1 TV Neamt…
    Trebuia sa mai pastreze ceva “cascaval” de atunci…
    App…totusi…cine.i dascalescu asta?…ca.mi scapa…n.am auzit de el in Germania…nici in UE
    No offence

    • Sa inteleg ca tu esti un etalon de confirmare a valorilor? Daca nu ai auzit de Andrei Dascalescu, de unde stii ca plangea dupa finantare de pe vremea cand primar era Pinalti?!?! Sunt tare curios de treaba asta. Si cum sa ironizezi o persoana care a uitat limba romana, cand tu nu folosesti aceasta limba in mod exemplar?

    • Deci tu esti un etalon de confirmare a valorii? Si un lucru nu prea mi-e clar. Nu ai auzit de Andrei Dascalescu, dar stii ca plangea dupa finantari din vremea lui Pinalti?!?!? Cred ca acum ai realizat cat e de penibil comentariul tau! 🙂 Ti-as mai zice si ca ar trebui sa nu mai ironizezi persoane recunoscute ca au uitat limba romana, atata timp cat nici tu nu o folosesti exemplar, dar vad ca macar stii unde sa pui cratima.

      • Gogule, cand vine vorba de bani publici – finantari, sponsorizari, parteneriate, etc – informatiile sunt publice si se afla in arhiva Primariei, Consiliului Local, etc.

        Faptul Steven Spilberg de Piatra Neamt a fost abonat la banul public in perioada in care Stefan a fost primar, reprezinta o certitudine care se poate verifica… cu acte oficiale aflate in arhiva Primariei.

        Inainte de a manca maro cu polonicul afla ca: In baza legii 544/2001 actualizata in 2016 chiar si tu poti face o cere catre Primaria Piatra Neamt, cerere prin care sa soliciti informatii legate de finantarile provenite din bani publici pentru toti acesti ani in care a existat acest festival Cannes de la Piatra Neamt.

        Si ca o mica paranteza: Cinematograful Dacia din oras a fost modernizat cu ajutorul lui Tudor Giurgiu, HBO Romania si o mana de voluntari. Unde se afla atunci “marele” regizor nemtean? Unde era Dascalescu in momentul in care cinematoraful nemtean avea nevoie ajutor. Sau Dascalescu asta sare de cur in sus doar atunci cand trebuie capusat banul public?

        Iar pe final afla ca atunci cand vine vorba de banul public, FIECARE, platitor de taxe su impozite are dreptul sa afle in ce mod sunt administratu banii sai si poate avea puncte de vedre asupra acestui aspect.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here