Acasă Social „Supravieţuitoarele“ pe patru roţi

„Supravieţuitoarele“ pe patru roţi

1768
1
DISTRIBUIȚI

În fiecare zi, Serviciul de Ambulanţă Judeţean (SAJ) primeşte sute de solicitări la care trebuie să intervină. Fie că vorbim despre o banală răceală, fie pentru a salva vieţile unor oameni aflaţi în situaţii critice. Zi de zi, maşinile pe care SAJ le are în dotare nu fac pauză. Cu excepţia câtorva care, din lipsă de fonduri, stau trase pe dreapta, aşteptând să fie reparate. În total, sunt 66 de maşini la dispoziţia acestui serviciu, însă în funcţiune sunt puze zilnic doar circa 48. Pe lângă cele care necesită reparaţii costisitoare, alte 12 maşini sunt în curs de casare. De aproximativ 3 ani încoace, SAJ nu a mai primit nicio maşină, în condiţiile în care anual ar fi nevoie de 5 autosa-nitare noi pentru a întreţine parcul auto. În lipsa lor, cele existente încarcă facturile chletuielilor necesitând de foarte multe ori intervenţiile mecanicilor, după care sunt scoase pe poartă pentru a salva pacienţi. Dacă luăm în considerare datele puse la dispoziţie de ing. Viorel Ceaiu, directorul tehnic interimar al SAJ, parcul auto ar putea fi schimbat cu uşurinţă într-un muzeu. Unul care prezintă realitatea cruntă a unei ţări în care grija faţă de cei bolnavi, faţă de cei care sar în ajutorul pacienţilor, este mimată.

 

  1. Cum se prezintă starea generală a parcului auto al SAJ?

Viorel Ceaiu: Cam de 3 ani, nu s-a mai schimbat nimic. Ca inventar, parcul numără 66 de maşini: de tip C – echipaj cu medic; de tip B – echipaj cu asistent; de tip A – transport neasistat medical şi neclasificate – adică, transport medical, dar fără targă. Dintre acestea, avem o Dacia Duster, pentru deplasările personalului administrativ. Ca parc, 90% dintre maşini au depăşit starea de uzură morală şi fizică. Când vorbim despre uzura morală, vorbim despre o depăşire a limitei de 6 ani. Normal, durata de viaţă, prin toate normativele, este de 6 ani. La unele maşini e cum mult depăşită. Iar la uzura fizică, reperul este undeva la 600.000 de kilometri parcurşi. Nu este stipulat undeva, dar se ţine cont de condiţiile în care lucrează autosanitarele. În regim de viteză, cum sunt folosite aceste maşini, avem demarări, frânări repetate, iar drumurile ştim cu toţii cum sunt la noi. Procesul de uzură este mult mai agresiv pentru autovehiculele din parcul SAJ, decât pentru alte maşini. Una e să frânezi la 60 de kilometri la oră şi altă uzură este când faci acelaşi lucru la 120 de kilometri la oră.

 

  1. Ce se întâmplă cu o maşină care este depăşită fizic?

Viorel Ceaiu: Încerci pe cât posibil să-i măreşti durata de viaţă, cât poţi. Se repară. Dat fiind faptul că dotările sunt făcute de Ministerul Sănătăţii, stăm la mâna lui. Noi, venituri proprii nu avem. În momentul în care eram în subordinea Casei de Asigurări de Sănătate, toate veniturile proprii obţinute din prezenţa noastră la diferite manifestări sportive, culturale, le foloseam la îmbunătăţirea parcului auto sau la înzestrarea (dotarea) maşinilor. Acum, înzestrarea cade în sarcina exclusivă a Ministerului Sănătăţii.

Ambulanţa care a înconjurat Pământul de 25 de ori

 

  1. Care sunt intervenţiile necesare la o maşină depăşită fizic şi moral? Ce se strică cel mai des la ea? Vorbim de modele mai reuşite decât altele?

Viorel Ceaiu: Indiferent de model, există costuri. De exemplu, avem în dotare câteva Citroen Jumper, care sunt mult mai păcătoase decât Mercedesurile, cu toate că sunt mai noi. Cheltuielile de mentenanţă cu acestea sunt mai mari deoarece sunt mai puţin fiabile. La Mercedesuri avem o maşină care a ajuns la 976.000 de kilometri. Încă vreo 5 sunt aproape de 900.000, din toate cele 8 Mercedesuri care au fost aduse pentru înzestrare, în 2008. Deci au cam 10 ani vechime. Nu mai vorbim despre starea estetică a unora dintre ele, că mai intră curent, chederele nu se închid perfect. Ce ţine de partea de siguranţă a circulaţiei, maşinile trebuie puse la punct, pentru că te duci să salvezi oameni, nu să le iei viaţa. La cele de tip A, avem Iveco. Una dintre ele are 532.000 de kilometri, dar a fost adusă în parc, înzestrată ca nouă, din septembrie 2001. Suntem în 2018. Se cam apropie de „majorat“. Din cauza uzurii morale, structura de rezistenţă, tabla, caroseria ruginesc în timp.

 

R.Există intervenţii la care şoferii merg cu inima strânsă, din cauza stării proaste a drumurilor?

Viorel Ceaiu: Merg pe orice fel de drumuri, inclusiv cele săteşti, deci nu numai pe drumurile asfaltate. Unde nu merge maşina, se merge pe jos cu targa. Dintre drumurile judeţului, este extrordinar de prost cel dintre Bicaz şi Poiana Teiului. Te îngrozeşti pe drumul acela. Chiar mă luasem de ambulanţier şi şoferii pe care-i am în zonele Borca, Bicaz, din cauza faptului că, lunar, înregistrează cel puţin un arc rupt, telescoape date peste cap. Am spus că o să le imput, pentru că altfel n-am cum. Au şi ele termene de garanţie, plus că cei de la Curtea de Conturi când vin îmi spun că trebuie să aştept să treacă termenul de garanţie ca să pot achiziţiona altele, însă drumul nu ţine cont de aceste apecte. Odată ce-ţi dă amortizorul peste cap, nu-ţi mai primeşte nimeni piesele în garanţie. Asta e din cauza exploatării pe drumuri proaste.

 

  1. Cum răspund aceste maşini solicitărilor, având în vedere că ele sunt adaptate?

Viorel Ceaiu: Cele mai noi ambulanţe sunt două VW Transporter, aduse în luna iulie, 2015, şi care au 256.000, respectiv, 299.000 de kilometri. Pe de o parte, ne bucurăm pentru că le-au adus, dar au ca motorizare un motor de 2.0, Bi-Turbo. Deci, i-au mai pus încă o turbină, le-au supraalimentat pe presiune mai mare, dar motorul este totuşi mic. Maşinile sunt transformate din autofurgonete. Sunt nişte incoveninete şi aici. Ca să le faci o transformare îţi trebuie acordul construnctorului, dar, de exemplu, instalaţia de climatizare e de pe furgonetă. Bun. Păi, în furgonetă ce climatizare ai în compatimentul marfă, acolo unde e cabina medicală? Nu suprasoliciţi toată instalaţia de climatizare? Instalaţia electrică este subdimensionată faţă de o ambulanţă, de unde iar îţi aduce nişte cheltuieli pentru nişte greutăţi în exploatare. La suspensie, maşina merge aproape tot timpul pe masa maxim-autorizată, ca şi cum ar fi încărcată tot timpul. ?i în staţionare şi în mers. Cele două maşini de care vă vorbeam, nici măcar nu au umplut necesarul de atunci. Noi facem în jur de 3,2 milioane de kilometri pe an. La o socoteală, am avea nevoie de aproape 5 maşini noi pe an, ca să să menţin starea de uzură fizică a parcului. În 3 ani ar fi trebuit să primim măcar 12 maşini, dacă nu 15. Şi asta numai ca să-mi acopăr kilometrii făcuţi. Ca să „întineresc“ parcul auto de la 90%, mie mi-ar trebui aproape dublu. Normal şi funcţional, un parc, pentru a fi întreţinut corespunzător, ar trebui să aibă o uzură în jur de 50%.

 

(T. MARIAN)

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here