l explozia buteliei a fost momentul critic l „Câteva secunde, până am văzut că nu e nimeni rănit, au părut ani“, povesteşte un pompier
Marţi, 26 ianuarie, la ora 13.45, printr-un apel la „112“, a fost anunţat un eveniment pe care mulţi dintre pompierii pietreni şi-l vor aminti. Conform spuselor apelantei, ardea o casă în care se afla fiul ei. Trei autospeciale de stins incendii, dintre care una de capacitate mică, rapidă, şi o ambulanţă SMURD au plecat spre localitatea Vaduri. La 12 minute după anunţ, primii pompieri ajunşi cer să fie suplimentate forţele şi mijloacele. În zona cuprinsă de incendiu nu se mai afla nicio persoană, dar suprafaţa afectată era mare. Pompierii au început deplasarea cu încă patru autospeciale, trei de stins incendii şi autoscara. Militarii s-au dispus pe mare parte din suprafaţa construcţiei. Din acoperiş ieşeau flăcări şi fum, plafoanele începeau să cedeze din cauza temperaturii. Primele acţiuni au constat în scoaterea bunurilor din incinte şi realizarea unor dispozitive pentru protecţia magazinului de la parter şi a depozitului din spatele acestuia.
Ca reporter, am privit de la distanţă, timp de câteva ore, cum s-au luptat pompierii cu flăcările. A doua zi aţi citit în „Realitatea“ ce s-a întâmplat. V-aţi pus însă vreodată în pielea salvatorilor? Ce trăiesc, ce simt, de unde găsesc resurse să se arunce în flăcări aceşti oameni care, culmea, cunosc cel mai bine pericolele la care se expun?
Astăzi, încercăm să vă prezentăm cele întâmplate, aşa cum le-au văzut ochii înroşiţi de fum ai pompierilor.
Fum, flăcări şi măsuri de protecţie
S-a lucrat pe sectoare de intervenţie. În atmosfera încărcată cu fum, aerul din aparatele de respirat se consuma rapid, buteliile trebuiau schimbate una după alta. Plutonierul major Ionel Lungu tocmai îşi schimbase butelia de aer comprimat şi urca spre etajul al doilea. Unul dintre colegii din echipajul care acţiona pentru stingerea la nivelul acoperişului mai avea puţin aer în butelie. Se grăbea. În timp ce urca pe scări, a auzit o explozie. „Ştiam că sunt colegi acolo, în momentul următor s-a auzit ordinul de evacuare. M-am uitat după colegii aflaţi sus, coborau toţi“, povesteşte plutonierul major Ionel Lungu.
La câţiva paşi de moarte…
În încăperea alăturată camerei unde se aflau buteliile, echipajul condus de plutonierul major Cătălin Buruiană acţiona prin toate mijloacele avute la îndemână şi cu toată forţa împotriva flăcărilor – refulau apă, îndepărtau elemente de construcţie, scoteau materiale combustibile din incintă – „riscul ca flăcările şi temperatura să ducă la extinderea incendiului la parter era mare“, după cum însuşi comandantul de echipaj susţine.
La riscul de a fi afectată întreaga clădire se gândeau toţi în acele momente, chiar dacă ştiau că pericolul cel mai mare este la doar câţiva paşi – buteliile din camera vecină. Nu au intrat. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul sublocotenentului post-mortem Daniel-Marian Fripis din Constanţa la o intervenţie, când, pe timpul recunoaşterii (înainte de a începe efectiv operaţiunile pentru limitarea oricărei situaţii de urgenţă) şi fără să fi ştiut că există o butelie acolo, a fost surprins de explozia acesteia. Despre momentele dinaintea exploziei şi timpul scurs imediat după, plutonierul major Cătălin Buruiană spune: „Zgomotul produs de explozie a declanşat automat, la fiecare dintre noi, procedeul de autoprotecţie învăţat – culcat, cu picioarele către locul exploziei şi mâinile acoperind capul. Suflul a trecut. Am ieşit toţi pe balconul din spate, conform ordinului de evacuare. Timpul lucra împotriva noastră, arderea s-a accelerat, flăcările începeau să crească, ne-am reluat fiecare poziţiile şi am continuat“.
Câteva secunde care au părut ani
Plutonierul major Gabriel Grosu, paramedic, se afla pe balcon la momentul exploziei. „Îi ajutam pe colegi să tragă furtunurile acolo unde era nevoie şi să le mute când trebuia. Mai mult, eram aproape dacă, Doamne fereşte, vreun coleg păţea ceva. Am auzit explozia şi, imediat, ordinul de evacuare, pe care l-am repetat cu toată puterea. Cele câteva secunde care au durat până am văzut că nu e nimeni rănit au părut ani“.
Pericolul era mare şi pentru pompieri, dar era imens pentru ceilalţi oameni
Plutonierul ajutant Constantin Mateeş desfăşura activitatea la autospeciala al cărei conducător este. „Când am amplasat-o, am ţinut cont de distanţele de siguranţă, pentru a o feri de flăcările mari şi înclinate mult de vânt. La momentul exploziei, eram în spatele autospecialei, la panoul de comandă. M-am adăpostit imediat. Am aşteptat câteva secunde şi, după ce am ocolit autospeciala, am văzut o butelie distrusă, la câţiva metri, şi altele două un pic mai departe, una dintre ele având fisuri. Erau mulţi oameni în zonă şi numai Dumnezeu a avut grijă să nu fie nimeni rănit. Pericolul era mare şi pentru pompieri, care aveau echipamente de protecţie, dar era imens pentru ceilalţi oameni“.
Hotărâţi să continue
Toţi cei patru pompieri au afirmat că sunt mulţumiţi că au salvat magazinul şi sunt hotărâţi să continue munca pentru viaţa şi bunurile nemţenilor.
(Ioana CALIŢCHO)
