Acasă Eveniment Spirtul ucigaş

Spirtul ucigaş

19945
3
DISTRIBUIȚI

În ultimii ani, în judeţ au avut loc zeci de omoruri pe fondul consumului de băuturi alcoolice. În câteva din acestea, licoarea care le-a luat minţile ucigaşilor a fost spirtul sanitar. Adică acel alcool etilic amestecat cu alcool metilic folosit îndeosebi ca dezinfectant extern. Poveştile despre cei care, probabil, neavând bani de altceva, cumpără spirt, îl filtrează prin pâine şi apoi îl beau, s-au mai auzit. În mare parte sunt adevărate. De asemenea, „legendele“ despre cei care au băut spirt şi au orbit sunt extrem de cunoscute. Certitudinea este că spirtul, folosit ca băutură, provoacă o stare de ebrietate aproape de comă, situaţie în care cel care a băut nu mai are discernământ. Aşa s-a ajuns la săvârşirea de omoruri pe fondul consumului de spirt.

Din 2003 până în prezent, pe fondul consumului de spirt, în judeţ s-au petrecut patru omoruri. Vă relatăm în rândurile următoare poveştile fatidice.

Geamăn criminal

Luna trecută, pe 6 august, în comuna Tămăşeni, de sărbătoarea „Schimbării la faţă“, doi fraţi gemeni s-au luat la ceartă, iar conflictul a degenerat, lăsându-se cu vărsare de sânge. Nenorocirea s-a petrecut în casa familiei Antochi. Marian şi Grigore, ambii în vârstă de 49 de ani, locuiau în aceeaşi casă de mai mult timp. Nu lucrau şi obişnuiau să bea până îşi pierdeau minţile, după care se certau, de la nimicuri, iar apoi se băteau.

Atunci, într-o joi seară, după ce au consumat alcool, cei doi s-au luat iar la ceartă. „Au băut spirt medicinal, iar după ce s-au luat la harţă, Grigore a pus mâna pe un cuţit şi l-a înjunghiat pe Marian, în umăr, de mai multe ori. Lama i-a atins un vas important, iar din cauza pierderii de sânge, victima a murit. Nu ştim de la ce s-au certat. Autorul era beat când am vrut să-l audiem. Dimineaţă, când şi-a revenit, nu mai ştia de la ce s-au luat. A recunoscut fapta“, declara, la vremea respectivă, Stelian Olteanu, procuror criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunal.

Ulterior, Grigore Antochi a fost reţinut iar acum se află în arest preventiv.

Tentativă de jaf la o pustnică

De asemenea, pe acelaşi fond al consumului de spirt, în 2003, Iosif Ursu şi Viorel Stoian, ambii în vârstă de 17 ani, din satul Stânca (Pipirig) au încercat să jefuiască o pustnică, de la Mănăstirea Secu. Tinerii sunt verişori şi provin din familii numeroase, cu o situţie materială precară. După ce au abandonat şcoala, făcând patru şi respectiv cinci clase, ei pierdeau vremea prin pădurile din jurul comunei.

În vara anului 2003, în timp ce strângeau ciuperci în pădurea de lângă mănăstire, au observat-o pe Marina Tiron, care locuia într-o cabană izolată. Apoi, după ce au băut o jumătate de rom, o jumătate de vodcă şi un litru de spirt medicinal, Ursu şi Stoian s-au hotărât să îi fure banii femeii. Au luat cu ei un topor şi, după ce au mers cinci kilometri prin pădure, spre seară, au ajuns la chilie. Au lovit cu pumnii în uşă, cerându-i femeii să deschidă. Apoi au forţat uşa cu toporul. Victima a ţipat, iar Stoian a încercat să îi acopere gura cu un prosop, dar n-a reuşit. După ce au ameninţat-o cu moartea, tinerii i-au cerut banii, dar femeia le-a spus că nu are. Ursu a obligat-o să stea pe pat şi, împreună cu verişorul său, a început să răscolească chilia. Au fost prinşi de călugării care au venit să o ajute pe pusnică.

Blestemul pământului

2009 a fost un alt an în care consumul de spirt a dus la pierderi de vieţi omeneşti. Chiar pe 1 aprilie, în acel an, un bărbat din munici-piul Piatra-Neamţ a fost omorât în bătaie, cu un par, de cumnatul său. Crima a avut loc în comuna Urecheni, localitate în care atât victima cât şi autorul locuiau fără forme legale.

Petru Simionel se mai certase, în repetate rânduri, cu soţul surorii sale – Mihai Atomei (din Hunedoara). Conflictele dintre cei doi erau mai tot timpul provocate de consumul exagerat de alcool şi de neînţelegerile pe care Simionel le avea cu sora sa, în legătură cu o bucată de pământ lăsată moştenire. Într-o miercuri seara, pe la ora 21, Simionel s-a întâlnit, acasă, cu sora sa şi soţul acesteia. Cei trei au băut, mai multe ore, câteva sticle cu spirt medicinal amestecat cu apă. Noaptea, când alcoolul le-a luat minţile, Simionel şi sora sa au început să se certe de la o bucată de pământ pe care părinţii le-au lăsat-o moştenire. Cearta a generat violenţe, iar cei doi s-au luat la bătaie. Atunci, Atomei, a pus mâna pe un par de salcâm şi l-a luat la bătaie pe cumnatul său. Conform propriilor declaraţii, a vrut doar să-l potolească pe agresor şi să-şi scape soţia din mâinile acestuia. Simionel a fost lovit, peste corp, de mai multe ori, până a căzut leşinat. Când şi-a revenit, victima s-a dus la culcare. Peste noapte s-a trezit şi a cerut apă, iar cumnatul i-a dat apă să bea, după care s-a culcat la loc. Dimineaţă, când s-a trezit, Simionel era mort. Poliţiştii, anunţaţi despre cele petrecute, au reconstituit firul evenimentelor şi l-au reţinut pe Mihai Atomei.

În altă ordine de idei, nu a fost pentru prima oară când Atomei ajungea la puşcărie. Acum mai bine de 15 ani, el şi-a omorât soţia gravidă în luna a opta. A fost condamnat, şi-a ispăşit pedeapsa şi a cunoscut-o pe sora lui Petru Simionel, şi ea cu un trecut tumultos, care la rându-i făcuse ani buni de închisoare după ce-şi omorâse concubinul.

Crimă între boschetari

Un alt omor petrecut pe acelaşi fond „spirtos“ îl vizează pe Răzvan Florin Răducanu (din Girov). În aprilie 2010, el a bătut doi oameni, în cartierul Mărăţei, iar pe unul din ei l-a ucis. Răducanu îi ştia pe cei doi amărâţi, care locuiau într-o garsonieră, şi obişnuia să-i viziteze şi să bea spirt cu aceştia. În seara fatidică, după ce s-au îmbătat, indivizii s-au luat la ceartă, iar proprietarul locuinţei i-a reproşat lui Răducanu că era rândul lui să facă curăţenie şi nu făcuse. Răducanu l-a doborât din câţiva pumni, l-a bătut şi pe celălalt bărbat care a încercat să intervină, după care a plecat. Loviturile primite de proprietarul garsonierei (Benone N.) i-au fost fatale. La necropsie s-a stabilit că unul dintre indivizi a murit din cauza bolilor, iar Benone N. a fost ucis, având mai multe coaste fracturate, leziuni interne, mâinile rupte de cât a încercat să se apere, dar şi alcolemia de peste 2‰.

Blestemul iubirii

Tot spirtul i-a luat minţile, în 2011, şi lui Lazăr Lupu, un bărbat de 39 de ani, din Răuceşti, care şi-a ucis concubina (ieşeanca Petronela Rusu, de 51 de ani). Faptele s-au petrecut la jumătatea lunii mai, în condiţiile în care victima locuia de mai mult timp în casa concubinului, iar cei doi, care obişnuiau să consume alcool în exces, se certau deseori. Aşa s-a întâmplat şi ultima oară, când, după ce au băut, în exces, spirt medicinal, ei s-au luat la ceartă. Lupu a lovit-o pe Rusu cu pumnii, cu picioarele şi cu o scândură, lăsând-o fără viaţă. Apoi, când şi-a dat seama ce a făcut, a sunat la 112, anunţând că femeia a murit, dar el, chipurile, nu ştia din ce cauză. Cum pe corpul victimei erau nenumărate vânătăi, cadavrul a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală, iar necropsia a arătat că ieşeanca fusese ucisă, drept pentru care făptaşul a fost arestat preventiv.

Frizerul

 

Din nou acasă, după vreo jumătate de an. Nu l-am mai văzut pe taică-meu de când ne-am certat dar acu’ ceva timp m-am dus cu soră-mea până la el, în satul Oglinzi, un sat aşezat pe lângă un pârâu, zis Zăneasca, la noi în judeţ. Tata s-a bucurat că i s-a întors băiatul de la oraş. Şi nu oricum, ci cu maşina. Că nu degeaba munceşte de atâţia atâţia ani la ziar.

Dimineaţă ies în ogradă. Trag aer în piept şi simt cum mă cuprinde pofta de viaţă. Deodată, un bărbat începe să urle. Vocea lui răzbate dinspre poartă, umple toată ograda şi mi se înfige în urechi:

– Văleeeeu! M-a uciiis! M-a uciiis!

Omul bea spirt medicinal! Bea cum aş beau eu apă. Alcool sanitar „Mona“. Când ridică sticluţa la gură, parcă n-ar avea nimic în mână. Cât e cerul de albastru, aşa e şi spirtul.

S-a întâmplat de mai multe ori ca oamenii din Oglinzi să se omoare între ei. Dar niciodată în faţa curţii la tata. O iau la goană spre poartă, desculţ prin iarbă. De la distanţă văd un moş cum se ţine cu mâinile de cap şi ţipă că a fost ucis. Alături, taică-meu îşi vede liniştit de treabă, împingând cu piciorul nişte leaţuri căzute.

– Ce ai, domnule, cine te-a ucis? – îl întreb pe moş.

– Criminalaaa! Destrăbălata! M-a ucis! M-a ucis cu lopata! Vrea să mă omoare, vrea să scape de mine în intenţia ei…

– Dar de ce să te omoare?

– Are ea pe cineva cu care se iubeşte, nenorocita! Şi vrea ca să se scape de mine, înţelegi? Când mă prinde, dă în mine cu ce-i cade la mână. Cu lopata! Mă ucide ca să mă omoare!

– Cum aşa? Cu lopata?

– Douăzeci de lopeţi mi-a dat!

– Adică nevasta îţi căra lopeţi în cap şi mata’ le numărai?

– Păi ce era să fac? Aşa au venit: una, două, nouă, nouăşpe, douăzeci!

Începe iar să ţipe că l-a ucis nevasta. Se legănă într-o parte şi-n alta şi plânge. Fără lacrimi. Deodată se opreşte din bâţâială şi se uită mirat la mine:

– Dar dumneata cine eşti?

– Eu sunt de la Comisia pentru Combaterea Alcoolismului la Sate – spun în glumă.

Omul e beat criţă, nu merită să vorbesc serios cu el. Spre deosebire de mulţi alţii, care pe la zece dimineaţa nu mai ştiu cum îi cheamă, el e mangă încă de la şapte.

– A, ia stai aşa… zice moşul uitându-se dintr-o parte la mine… nu cumva dumneata eşti domnul ziarist care am memorat eu că scrie la ziar? Mihăiţă, nu?

– Mihai, îl corectez.

Începe iar să plângă:

– Fratele meu ziarist, să dai la tine acolo cum m-a ucis nenorocita… să scrii… Cu lopata! Cu muchia de la sapă mi-a dat! M-a înţepat cu furca în spinare, sunt înţepat peste tot. Şi am venit la fratele matale să mă ducă cu maşina la judeţ, dragul meu, să o declar la Poliţie. S-o ia de pe capul meu, s-o ducă la puşcărie. Acuma mi-e frică să mă duc acasă…

– Ia un buchet de flori şi du-te la ea, poate…

– Nţ, nu merge!

– Părerea mea e că n-ar trebui să te duci acum la Poliţie… Nu cred că Poliţia ar lua în serios o declaraţie făcută la beţie… Te mai alegi şi cu o bătaie, zău. Du-te când ai să te trezeşti.

– Văleu! Dar când să mă trezesc, fratele meu ziarist, când să mă trezesc dacă eu umblu numai beat?

– Fă şi matale o pauză şi du-te la Poliţie.

Se uită neîncrezător la mine. Se scarpină în cap. Nu-i place deloc ideea cu pauza.

– Ştii ce? Dă-i dracului cu Poliţia lor cu tot. Că de câte ori i-am chemat tot mie mi-au dat amendă.

Abia acum îl recunosc. Într-un târziu. E nea Vasile de la moară. Frizerul.

– Mai tunzi?

– Ah, tund ca la oraş, fratele meu, ca la marile saloane. Văd că eşti cam niţos şi cam nebărbierit. Hai să te ferchezuiesc pe loc, că am sculele la mine.

Îmi prinde bărbia între degete şi îmi suceşte capul într-o parte şi-n alta. Mă examinează preocupat, printre gene.

– Nţ, nţ, nţ, nu-i frumos, nu-i ca la un domn.

Scoate din buzunar un brici şi mi-l arată. Mâna îi tremură de parcă ar fi legat la 20.000 de volţi.

– Vezi-ţi de treabă, nu-mi dau eu beregata pe mâna matale! Nu vezi ce te scutură damblaua? Nu mă bărbiereşti, mă faci parizer!

– Lasă că îi mai iau acum din joc! – zice domnul Vasile.

Şi scoate din buzunarul de la piept un şip de plastic. Îl duce la gură şi trage un gât, două, trei. Bea spirt!

După ce se şterge la gură, bate de două ori cu piciorul în pământ, de tare ce-i spirtul, şi întinde mâna drept în faţă, ca la gimnastică: nu-i mai tremură. Stă într-un picior şi nu se clatină. Parcă a băut ca prinţul din sticluţa fermecată.

– Dom’ Vasile, matale când nu bei, parcă eşti beat. Ia uite ce treaz pari când te îmbeţi!

– Pentru că „satelitul“ îmi dă putere şi poftă de mâncare. Romul şi vodca… e un… e un parşiv în viaţa mea!

La Oglinzi se bea „satelit“. Un amestec de alcool sanitar şi apă.

– Nu vreau să mă bărbiereşti, dom’ Vasile. Nu te supăra, dar creierul matale e înecat în spirt, stă ca broasca în formol.

– Exact aşa am ajuns, fratele meu! Ce vrei să facă omul în satul ăsta?

Se întristează brusc. Mai trage un gât de lichior de toporaşi. Şi începe să plângă iar, scuturat, cu sticla în mână. Pe urmă o ia cătinel pe drum, gârbovit.

Până seara mai văd vreo doi cu „satelitul“ la gură. Sunt îmbătrâniţi şi uscaţi. Scuipă albastru.

În sat miroase a spital.

Plec a doua zi fără să mă uit înapoi. Accelerez. Parcă mă tem să privesc spre cerul albastru ca spirtul.

(Mihai SAVA)

 

 

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.